Miercuri seara am fost sa vad un film (mr. Popper's penguins) la Mall Vitan, impreuna cu Cristina, sotia mea, si Catalina, sora ei. Cand ma ridic de pa scaun la terminarea filmului calc din greseala pe un portofel. Il ridic de pe jos, banuind din experienta ca e al Cristinei, imi dau seama repede ca nu e al ei si incep sa intreb lumea daca si-a pierdut cineva un portofel. Nimeni.
Deschid portofelul in speranta ca gasesc date despre proprietar. Scot buletinul, observ un card Hollywood multiplex. Perfect, observa Cristina, astia de la multiplex sigur au in baza de date si numarul de telefon al fetei, caci despre o fata e vorba.
Mergem noi la casa, ne spun cei de acolo numarul de telefon, o sun, ne dam intalnire jos la informatii, ajungem si asteptam. Vine fata insotita de, probabil, prietenul, imi multumeste frumos si ma intreaba cum sa ma recompenseze. Prietenul face un gest sa imi stranga mana cand, ce vad: incerca sa imi dea o hartie de 10 lei. Amanadoi erau oarecum timizi si rusinati, dar se vedea ca vorbisera inainte despre cum sa faca.
Fata, am vazut din buletin, era de la tara. Fiind foarte tanara, probabil era in anul I, prin urmare nu se poate spune ca apucase sa fie corupta de Bucuresti. Si totusi, reactia sa a fost una de natura sa ma intristeze. Sigur, cu totii am cotizat la doctori, asistente, nas (la tren ma refer!) etc... Dar cum sa te gandesti sa dai bani pentru o fapta care ar trebui sa fie una absolut normala? Ce mod de gandire total deviat avem noi, romanii, si cum a patruns mentalitatea asta pana in cele mai indepartate locuri!
Serialul continua!
1 comentarii:
cred ca te chinui cu teoria spagii. poate pur si simplu a vrut sa te 'cinsteasca', sa-ti ofere o bere, un bilet la cinema... de ce nu?
Trimiteţi un comentariu